AŞURE Güner Akmolla
AŞURE
Güner Akmolla
Uş qat gemı caldap yüze Nuh Babaynı qurtarıp,
Altı aynı tutqan tufan, temız insan yaratıp.
Endı qaldıq bu dünyada dep topraqnı tapqanda,
Qarın aşıp qarağanlar; gemın astın aşqanda,
Toplap kelgen apaqaylar tuvımlıqnı, şekırdeknı,
Ekıncı qat quş ayvandan qalğan bır qaş bereketnı!
Yedı, doqız, boldı onbır, gemı aruv sılkındı,
Er tabılğan qurularnı tatlı etıppışırdı
Erkez toyğan, etlı botqadan yaqşı,
Oğa derler ”aşure” aş, evvel zamanlar sozı!
Sonra kelgen din manası, Marem aynın onısı,
Ilk baharğa sau şıqqanlar, bonday sene canısı!
Qaș bin sene qartanaylar pıșırgenler „așure”
Toplağanlar qona başı bala, qurtqa, caş bike!
Onun kırtın Piraye-tay -aştı mağa tınevın,
Bır masalday etıp saldı aşurenın kitabın!
Biday cüvıla, kop su ağa, otta bekte kop qaynay,
Guldiy bolıp aşılğanson, ince yapraq cıp baylay,
Ayrı otta, oz qazanda, vıqır-vıqır, qaynap ose,
Şişman noğıt, beyaz baqla, sertıklenıp laf kese!
Bır kenarda, pışıp qalğan qara tentek erıgı,
Onun adın Piraye-tay Qaramuratta tuydı!
Sarı musur bır koşede oz-ozıne qızara,
Aşurege kırecekmen dep, quru qayse bozara!
Endi pıştı tatlı şorbam, ne unuttuq salmağa
Dep qazanşı sorağanda, quru yüzum tuştı qazanğa!
Şundı qaldı anca sıra ezılgen cevez uşun;
Vay, unuttum tatlı ağaş, tercün qoqı can bere,
Şolay pışer bızım qalqta bek ürmetlı “Aşure”! (4 Nisan 2000)
AȘURE
Güner Akmolla
Corabia cu trei etaje pe Noe de potop salvându-l
De șase luni gonea pe ape cruțând de moarte sufletul.
Când au zărit pământul umed și-au înțeles că au scăpat,
Se întrebară de mâncare, vasul întreg l-au răsturnat.
Femeile-adunară atuncea semințe, boabe, tot ce-a fost ,
Belșug găsiră ei la păsări, pentru a sfârși divinul post.
Șapte, nouă, poate „unșpe” se cuvine să apuci,
Să fierbi boabele uscate în râvnite ape dulci!
Toată lumea e sătulă, depășind frigări, pilaf,
Și-au numit mâncarea veche –„Așure„”- cu nume grav!
Mai târziu credința pune cea de-a zecea zi Marem
Primăvare ne vestește, Anul Nou și tot ce vrem!
Mii de ani s-au scurs tot astfel, „așure” fierbea mămica,
Adunând în jur copiii,fetele , chiar și bunica.
Cheia pregătirii-mi dete ieri mătușa Pirayii,
Care pune sfinte boabe, cum se cere-n obicei!
Speli întâi în multe ape, fierbi apoi bobul de grâu,
Până îi desfaci bobocul de mătase ca un brâu.
Separat, în vase proprii, fierbe-n clocot și tot crește,
Grasul de Năut, Fasolea, ce cu greu se potolește!
Într-un colț zace și Pruna, Prostănacul Negru fiert,
La Karamurat aflase Piraye de-al lui secret!
Galben, fierbe -n sine însuși, crește bobul de porumb,
Iar caisa se agită, cere-n Așure loc scump!
Ey, de-acuma este gata, Zeama Dulce ; ce-am uitat?
Strugurele stors de vlagă iute-n oală s-a urcat.
Uite-acuma abia e rândul să pui nuca sfărămată,
Iar deasupra pune zahăr; fierbe oala încurcată.
Vai de mine, Lemnul Dulce , eu Tarhonul îl uitai!
Iac-așa, de veacuri fierbem , „Așure-ul ” cu Alai!
4 aprilie 2000 Legenda potopului este preislamică la popoarele cu credință mahomedană.Cum
există opinia adevărului în istoria potopului, popoarele au considerat adevărată și frica de repetarea
unui alt potop. Cred că așa explic așezarea tătarilor veniți în Dobrogea din Crimeea și din Caucaz la o
anume distanță de tărmul Mării Negre, în sate ca Aqbaș, Sarighiol, azi Albești.Nu uit drama femeilor din
satul meu natal în ajun de AȘURE la Aqbaş,(a zecea zı dın luna Muharrem) în perioadacomunistă ,
căutând fructe, semințe, pentru a avea belșug.
